într-o eră de discontinuitate în creștere, conducerea înțelept aproape a dispărut. Mulți lideri consideră că este dificil să-și reinventeze corporațiile suficient de rapid pentru a face față noilor tehnologii, schimbărilor demografice și tendințelor de consum. Ei nu pot dezvolta organizații cu adevărat globale care operează fără efort peste granițe. Și le este greu să se asigure că oamenii lor aderă la valori și etică. Lumea are nevoie de lideri care să urmărească binele comun, străduindu-se să creeze valoare socială și economică și care să asocieze micromanagementul cu aspirații de ansamblu despre viitor. Autorii, care au studiat, predat și intervievat directori în unele dintre cele mai importante companii din lume, afirmă că astfel de lideri trebuie să dobândească înțelepciune practică sau ceea ce Aristotel a numit phronesis: cunoștințe experiențiale care permit oamenilor să facă judecăți sănătoase din punct de vedere etic. Liderii înțelepți demonstrează șase abilități. Ei iau decizii pe baza a ceea ce este bun pentru organizație și pentru societate. Ei înțeleg rapid esența unei situații și înțeleg natura și semnificația oamenilor, lucrurilor și evenimentelor. Acestea oferă contexte în care directorii și angajații pot interacționa pentru a crea un nou sens. Liderii fronetici folosesc metafore și povești pentru a-și transforma experiența în cunoștințe tacite pe care alții le pot folosi. Ei exercită puterea politică pentru a aduce oamenii împreună și a-i stimula să acționeze. Iar liderii înțelepți folosesc ucenicia și îndrumarea pentru a cultiva înțelepciunea practică în alții.
